Poesia
di
Achille Serrao
Agli amici di via Bisentina
Pó maje fernì sta notte perchiepétola
si nce aunìsce nu sbarià ‘e viento ma liéggio
‘e sciate spunte a vvino sott’ê fronne
vèrde furàsteco antico… Dicimmo pe’ parlà
allariàmmo parole, vrénzole
‘e jastemme p’’a lampa ca nu torna
chiéna a chi adda turnà.
Brìnnese â sciorta, cumpagnélle, brìnnese
a na felèra ‘e juorne, n’antecòre…
dicimmo pe’ parlà figliemo nun se struje
‘ncopp’ê libbre chist’anno e na muscella
se nne more, che vulite sapé, ‘o pesone
‘e casa… stezzélla cu stezzélla ‘a mùmmara
se regne e ‘a morte ammappucéa
chi s’’a fida ‘e guardà… int’’a ll’uocchie. Allariàmmo
parole, ‘a verità, c’’e sciate spunte a vvino sott’ê fronne
vèrde furàsteco antico dint’a sta notte
sbèteca, cumpagnélle
nu brìnnese addò’ va.
